Ο Σταυρος Του ΧΡΙΣΤΟΥ και οι σταυροι μας
Ο Σταυρος Του ΧΡΙΣΤΟΥ και οι σταυροι μας
«Ὅστις θέλει ὀπίσω μου ἀκολουθεῖν, ἀπαρνησάσθω ἑαυτὸν
καὶ ἀράτω τὸν σταυρὸν αὐτοῦ καὶ ἀκολουθείτω μοι»(Μᾶρκ. 8,34)
ΕΩΡΤΑΣΑΜΕ, ἀγαπητοί μου, τὴν ἑορτὴ τοῦ τιμίου καὶ ζωοποιοῦ σταυροῦ, γιὰ τὸν ὁποῖον ἔψαλε ἡ Ἐκκλησία μας «Τὸν Σταυρόν σου προσκυνοῦμεν, Δέσποτα, καὶ τὴν ἁγίαν σου ἀνάστασιν δοξάζομεν». Γιὰ τὸ σταυρὸ συνέθεσαν ὕμνους οἱ ποιηταὶ τῆς Ἐκκλησίας καὶ ἔπλεξαν ἐγκώμια οἱ ἅγιοι πατέρες, ἀπὸ τοὺς ἀρχαιοτέρους μέχρι τοὺς νεωτέρους.
Τὸν τίμιο σταυρὸ ἀγαποῦσε καὶ τιμοῦσε καὶ ὁ ἅγιος Κοσμᾶς ὁ Αἰτωλός, ποὺ μαρτύρησε στὰ χρόνια τῆς σκλαβιᾶς. Τόσο τὸν εὐλαβεῖτο, ὥστε ὅπου πήγαινε ἔστηνε ἕνα μεγάλο ξύλινο σταυρὸ καὶ κάτω ἀπ᾽ τὴ σκιά του κήρυττε· καὶ μοίραζε παντοῦ σταυρουδάκια ποὺ κάνουν θαύματα.
* * *
Γιὰ τὸν τίμιο σταυρό, ἀγαπητοί μου, ὁμιλεῖ καὶ τὸ σημερινὸ εὐαγγέλιο. Πῶς ἀρχίζει· «Ὅστις θέλει ὀπίσω μου ἀκολουθεῖν…»(Μᾶρκ. 8,34). «Ὅποιος θέλει», λέει. Δὲν βιάζει κανέναν ὁ Χριστός, δὲν τὸν παίρνει ἀπ᾽ τ᾽ αὐτὶ νὰ τὸν βάλῃ στὸ μαντρί, σὰν πρόβατο – σὰν γίδι, ἀλλ᾽ ἀφήνει τὸν ἄνθρωπο ἐλεύθερο. Ἂν θέλῃς, πιστεύεις στὸ Χριστό· ἂν δὲν θέλῃς, δὲν πιστεύεις.
Κι ἂν κανένας δὲν θέλῃ νὰ πιστεύῃ ―καὶ θά ᾽ρθουν τὰ χρόνια αὐτὰ ποὺ δὲν θὰ πιστεύῃ κανένας―, ὁ Χριστὸς δὲν ἔχει ἀνάγκη ἀπὸ μᾶς· ἐπάνω στὸν οὐρανὸ σμήνη ἀγγέλων τὸν ὑμνοῦν καὶ τὸν δοξάζουν μέρα – νύχτα.
Ἐλεύθερος λοιπὸν εἶσαι νὰ πιστέψῃς ἢ νὰ μὴν πιστέψῃς. Ἀλλ᾽ ἀπὸ τὴν ὥρα ποὺ εἶπες ὅτι πιστεύεις, ἂν θέλῃς νὰ εἶσαι συνεπής, πρέπει νὰ ἐκτελέσῃς τρία πράγματα ποὺ λέει ἐν συνεχείᾳ. Τὸ πρῶτο εἶνε, «ἀπαρνησάσθω ἑαυτόν» (ἔ.ἀ.), νὰ μισήσῃς δηλαδὴ τὸν διεφθαρμένο ἑαυτό σου, νὰ μισήσῃς τὴν ἁμαρτία σὰν τὸ μεγαλύτερο ἐχθρό σου. Τὸ δεύτερο εἶνε, νὰ σηκώσῃς τὸ σταυρό, τὸ δικό σου σταυρό. Καὶ τὸ τρίτο, ν᾽ ἀκολουθήσῃς τὰ ἴχνη τοῦ Χριστοῦ. Μᾶς καλεῖ λοιπὸν σήμερα ὁ Χριστὸς νὰ σηκώσουμε τὸ σταυρό μας. Ὅπως ἐκεῖνος σή κωσε στοὺς ὤμους τὸ σταυρό του, ἔτσι κ᾽ ἐ μεῖς οἱ Χριστιανοί, μικροὶ καὶ μεγάλοι, ἄντρες καὶ γυναῖκες, πρέπει νὰ σηκώσουμε τὸ σταυρό μας.
Καὶ ποιός εἶνε ὁ σταυρὸςαὐτὸς ποὺ πρέπει νὰ σηκώσουμε; Σταυρὸς τί σημαίνει· ὄχι καλοπέρασι, ἄνεσι, λεπτά· σταυρὸς σημαίνει κόπο, μόχθο, ἱδρῶτα. Καὶ βλέπουμε, ὅτι ἔτσι ἔγινε καὶ ἔτσι γίνε ται ὅ,τι καλό. Ὅποιος βαδίζει αὐτὸ τὸ δρόμο, ἔχει σταυρό· ἀπὸ τὴν ὥρα ποὺ θὰ γεννηθῇ ὥσπου νὰ κλείσῃ τὰ μάτια στὸ μάταιο τοῦτο κόσμο καὶ νὰ στηθῇ ἕνας σταυρὸς πάνω στὸ μνῆμα του, ὁ Χριστιανὸς σηκώνει σταυρό. Κι ἀλλοίμο νο ἂν δὲν σηκώνῃ. Ποιός εἶνε ὁ σταυρὸς αὐτός; Θὰ σᾶς δείξω τώρα μερικοὺς τέτοιους σταυρούς.
⃝ Σταυρὸς εἶνε πρῶτα – πρῶτα ἡ ἐργασία ποὺ πρέπει νὰ κάνῃ ὁ ἄνθρωπος. Εἶνε θεία ἐντολὴ καὶ καθῆκον. Παρατηρῆστε π.χ. τὸ γεωργό· σηκώνεται πρωί, πηγαίνει στὸ χωράφι, σκύβει στὴ γῆ, ὀργώνει, σπέρνει, κλα δεύει, ποτίζει τὸ χῶμα ὄχι μόνο μὲ νερὸ ἀλλὰ καὶ μὲ τὸν ἱδρῶτα του, πολλὲς φορὲς καὶ μὲ τὸ αἷμα του ὅταν συμβαίνουν δυστυχήματα μὲ τὰ γεωργι κὰ μηχανήματα. Σταυρὸ σηκώνει καὶ ὁ βοσκός, ποὺ τρέχει στὰ βουνὰ γιὰ τὰ πρόβατα, τὰ γίδια καὶ τὰ γελάδια του. Σταυρὸ σηκώνει ὁ ἐργάτης, ποὺ αἰωρεῖται στὴ σκαλωσιὰ ἢ ἀναπνέει καυσαέρια στὸ ἐργοστάσιο ἢ κάποτε κατα πλακώνεται στὸ ὠρυχεῖο. Σταυρὸ σηκώνει ὁ δάσκαλος, ποὺ ἔχει νὰ κάνῃ μὲ κακο μαθημένα καὶ ἰδιότροπα παιδιά. Σταυρὸ ἔχει καὶ ὁ γιατρός, ποὺ ὀφείλει νὰ σπεύδῃ στὴν ἀνάγκη ὁποια δήποτε ὥρα. Σταυρὸ σηκώνει ἡ νοσοκόμα, ποὺ ξενυχτᾷ στὸ προσκέφαλο τοῦ ἀρρώστου. Σταυρὸ σηκώνει ὁ παπᾶς, σήμερα ἰδίως ποὺ τὸν εἰρωνεύονται, τὸν χλευάζουν καὶ τὸν βρίζουν καὶ μικρὰ παιδιὰ ἀκόμη. Κάθε τίμιος ἄνθρωπος ἔχει σταυρό. Προχθὲς ἔγραψαν οἱ ἐφημερίδες, ὅτι πνιγόταν ἄνθρωπος μέσα σὲ πηγάδι, ποὺ ἄνοιγαν σὲ κάποιο κτῆμα· κάλεσαν τὴν πυροσβεστική, κατέβηκε νὰ τὸν βγάλῃ ἕνας πυροσβέστης, νέος 22 ἐτῶν, κι ἀπὸ τὰ ἀέρια ποὺ ὑπῆρχαν ἐκεῖ ἔπαθε ἀσφυξία καὶ τὸν ἔβγαλαν νεκρό· θυσιάστηκε γιὰ τὸν ἄλλο, ὅπως ὁ Χριστὸς ποὺ σταυρώθηκε γιὰ ὅλους.
⃝ Σταυρὸς λοιπὸν ἡ εὐσυνείδητη ἐργασία. Σταυρὸς καὶ ἡ ἀρρώστια. Σκεφτῆτε· νὰ εἶστε πάνω στὸ κρεβάτι καρφωμένος ὄχι γιὰ μιὰ – δυὸ ὧρες ἢ μιὰ μέρα, ἀλλὰ ἕνα μῆνα, δύο μῆνες, ἕνα χρόνο, δύο χρόνια, εἴκοσι χρόνια, τριάντα χρόνια, σαράντα χρόνια! Ὅποιος ὑπομένει ἀσθένεια χωρὶς νὰ βλαστημάῃ, ἀλλὰ δοξάζει τὸ Θεό, σηκώνει σταυρὸ καὶ θά ᾽χῃ στεφάνι.
⃝ Θέλετε ἄλλους σταυρούς; Σταυρὸς εἶνε ἡ συζυγία. Καὶ ἡ γυναίκα μὲ τὸ σκληρὸ καὶ βάναυσο ἄντρα, ποὺ τὴν κακομεταχειρίζεται καὶ τὴ χτυπάει, καὶ ὁ ἄντρας μὲ τὴν ἰδιότροπη ἢ ζηλιάρα γυναῖκα, ποὺ δὲν τὸν ἀφήνει στιγμὴ νὰ ἡσυχάσῃ, σταυρὸ σηκώνουν.
⃝ Σταυρὸς εἶνε ἡ οἰκογένεια· νὰ φεύγῃ ὁ πατέρας πρωὶ στὴ δουλειά, νὰ κοπιάζῃ νὰ βγάλῃ τὸ ψωμί τους, κ᾽ ἡ μάνα νὰ γεννᾷ παιδιά, νὰ φροντίζῃ τὰ πάντα ὅλη μέρα, καὶ τὴ νύχτα νὰ ξαγρυπνᾷ κοντὰ στὸ ἄρρωστο παιδί της.
⃝ Σταυρὸς εἶνε καὶ ἡ χηρεία. Ἡ νέα γυναίκα ποὺ πέθανε ὁ ἄντρας της, τί σταυρὸ ἔχει! Προχθὲς πῆρα ἕνα γράμμα ἀπὸ τὴ Γερμανία καὶ ἔκλαψα. Γράφει τὰ βάσανά της μιὰ γυναίκα· «Ἤμουν 22 χρονῶν, παντρεμένη μὲ δύο παι-
δά κια, καὶ ὁ ἄντρας μου πέθανε. Εἴχαμε φτώχεια μεγάλη. Δὲν μποροῦσα νὰ ζήσω στὸ χωριό, ἔφυγα, πῆγα στὴ Γερμανία, καὶ δούλεψα ἐκεῖ 30 χρόνια στὰ ἐργοστάσια. Δόξα νά ᾽χῃ ὁ Θεός, μὲ βοήθησε καὶ σπούδασαν τὰ παιδιά μου· τώρα εἶνε θαυμάσιοι ἐπιστήμονες καὶ ἄνθρωποι τοῦ Θεοῦ». Αὐτὴ ἔμεινε χήρα καί, πιστὴ στὸν ἄντρα της, δὲν ξαναπαντρεύτηκε, ὅπως παντρεύονται μερικὲς ἀμέσως. 30 χρόνια σήκωσε σταυρό. Εὐλογημένες τέτοιες γυναῖκες.
«Καὶ ἀράτω τὸν σταυρὸν αὐτοῦ». Ἀλλ᾽ ὅταν ὁ Χριστὸς λέει ὅτι πρέπει νὰ σηκώνουμε σταυρὸ δὲν ἐννοεῖ μόνο αὐτοὺς τοὺς σταυρούς· ἐννοεῖ καὶ κάτι βαθύτερο. Ποιό εἶνε τὸ βαθύτερο; Σταυρὸς κυρίως σημαίνει μάχη, ἀγώνας ποὺ πρέπει νὰ κάνουμε μὲ τὸν ἑαυτό μας· σταυρὸς εἶνε νὰ πολεμήσουμε σφοδρῶς τὰ πάθη μας, τὶς κακίες μας, τὴν ἁμαρτία. Ὤ ἡ ἁμαρτία! αὐτὸς εἶνε ὁ μεγάλος ἐχθρός. Ἡ ἁμαρτία (εἴτε κενοδοξία καὶ ἐγωισμός, εἴτε φιλαργυρία καὶ πλεονεξία, εἴτε πορνεία καὶ μοιχεία, εἴτε φθόνος καὶ κακία, εἴτε ὁποιαδήποτε ἄλλη ἀδυναμία) εἶνε θηρίο ποὺ μουγκρίζει μέσ᾽ στὰ στήθη μας, ἑπτακέφαλο τέρας τοῦ ᾅδου ποὺ ζητάει νὰ μᾶς κατασπαράξῃ.
Χρειάζεται λοιπὸν σταυρός, σταύρωμα. Ὄχι ἁπλῶς τὸ σταυροκόπημα, ποὺ κάνουν οἱ μανάδες στὰ παιδάκια πιάνοντας τὸ χεράκι τους. Σταύρωμα θὰ πῇ, νὰ χτυπήσῃς στὴ ῥίζα τὰ πάθη, τὶς κακίες, τὰ ἐ λαττώματά σου, νὰ θανατώνῃς τὴν ἁμαρτία ποὺ ἔχεις μέσα σου. Κι ὅπως ἕνας σταυρωμένος δὲν μπορεῖ νὰ κλέψῃ ἢ νὰ κάνῃ ἄλλο κακὸ γιατὶ τὰ χέρια του εἶνε καρφωμένα, ἔτσι κ᾽ ἐκεῖνος ποὺ νεκρώνει τὰ πάθη γίνεται ἀνίκανος γιὰ ἁμαρτία.
Σταυρὸς δηλαδή, μὲ τὴ βαθυτέρα ἔννοια, εἶνε ἡ τιμιότης, ἡ φιλαλήθεια, ἡ συνέπεια, ἡ ἑκουσία πτωχεία, ἡ ἀφάνεια, ἡ ταπείνωσις, ἡ ἐκκοπὴ τοῦ ἁμαρτωλοῦ θελήματος, ἡ νέκρωσις τοῦ ἐγὼ καὶ τῶν παθῶν, ἡ ὑπακοὴ στὸ νόμο καὶ τὸ θέλημα τοῦ Θεοῦ, ἡ μίμησις τοῦ Χριστοῦ.
* * *
Αὐτοί, ἀγαπητοί μου, εἶνε οἱ σταυροί, ποὺ ἔχουμε νὰ σηκώσουμε ὅλοι. Καὶ μακάριος ὅποιος ἐκτελεῖ τὸ ἱερὸ αὐτὸ καθῆκον· αὐτὸς μιμεῖται τὸν Κύριον ἡμῶν Ἰησοῦν Χριστόν.
Ἦταν κάποτε σ᾽ ἕνα χωριὸ ἕνας ἄνθρωπος ποὺ ὑπέφερε βάσανα, ἀλλὰ δὲν εἶχε ὑπομονή. Γόγγυζε καὶ ἔλεγε· Γιατί, Θεέ μου,σ᾽ ἐ μένα τέτοιες δοκιμασίες; γιατί τόση καὶ δυστυχία; Βαρὺ σταυρὸ μοῦ φόρτωσες, εἶσαι ἄδικος… Μιὰ νύχτα εἶδε σὲ ὄνειρο, ὅτι τὸν πῆρε ἕνας ἄγγελος, τὸν πῆγε σ᾽ ἕνα μεγάλο κάμπο, κ᾽ ἐκεῖ βλέπει νὰ φυτρώνουν σταυροὶ σὰν στάχυα· σταυροὶ διαφόρων σχημάτων καὶ μεγεθῶν, ἀπὸ μικροὶ ἕως μεγάλοι· σταυροὶ ξύλινοι – μαρμάρινοι – σιδερένιοι, ἀπὸ ἐλαφροὶ μέχρι βαρεῖς. Τοῦ λέει ὁ ἄγγελος· ―Διάλεξε μόνος σου ἕναν ἀπ᾽ αὐτοὺς τοὺς σταυρούς. Ἐκεῖνος, ἀφοῦ τοὺς κοίταξε ὅλους, διάλεξε ἕνα σταυρὸ μικρό, πολὺ ἐ λαφρό. ―Αὐτὸν θέλω, λέει. ―Ἔ, τοῦ ἀπαντᾷ τότε ὁ ἄγγελος, αὐτὸς εἶνε ὁ δικός σου σταυρός· εἶνε ὁ μικρότερος ποὺ ὑπάρχει.
Καταλάβατε; Ὑπάρχουν σταυροὶ μεγάλοι καὶ βαρεῖς, ποὺ σήκωσαν ἅγιοι καὶ πατέρες τῆς Ἐκκλησίας ὅπως π.χ. ὁ ἅγιος Κο σμᾶς· ὁ δικός μας σταυρὸς εἶνε πολὺ μικρός, φτερὸ καὶ ἄχυρο μπροστὰ στὸ σταυρὸ ἐκείνων καὶ μάλιστα μπροστὰ στὸ σταυρὸ ποὺ σήκωσε ὁ Χριστός. Μὴ γογγύζουμεκαὶ βλαστημοῦ με. Ἄλλοι ὑποφέρουν πο λὺ χειρότερα.
Ἂς παρακαλέσουμε τὸ Θεὸ νὰ μᾶς ἀξιώσῃ νὰ ἐκτελέσουμε αὐτὸ ποὺ λέει ὁ Χριστός· «Ὅστις θέλει ὀπίσω μου ἀκολουθεῖν, ἀπαρνησάσθω ἑαυτὸν καὶ ἀράτω τὸν σταυρὸν αὐτοῦ καὶ ἀκολουθείτω μοι».
(†) ἐπίσκοπος Αὐγουστῖνος
Ἀπομαγνητοφωνημένη ὁμιλία, του Μητροπολίτου Φλωρίνης Αυγουστίνου στὸν ἱ. ναὸ Ἁγ. Κοσμᾶ Αἰτωλοῦ Φλαμπούρου – Φλωρίνης τὴν 18-9-1977
____________________
ΣΤΑ ΡΟΥΜΑΝΙΚΑ
___________________
PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
CRUCEA LUI HRISTOS ŞI CRUCILE NOASTRE
,,Cine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”
(Marcu 8, 34)
Am sărbătorit, iubiţii mei, praznicul Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pentru care Biserica noastră a cântat ,,Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim”. Pentru Cruce poeţii Bisericii au alcătuit imne, iar Sfinţii Părinţi, de la cei mai vechi până la cei mai noi, au împletit cuvinte de laudă.
Cinstita Cruce o iubea şi o cinstea şi Sfântul Cosma Etolianul, care a primit mucenicia în anii sclaviei. Atât de mult o avea la evlavie, încât oriunde mergea ridica o cruce mare de lemn şi sub umbra ei predica; şi împărţea pretutindeni cruciuliţe care fac minuni.
***
Iubiţii mei, despre cinstita Cruce vorbeşte şi Evanghelia de astăzi.
Cum începe? ,,Cine voieşte să vină după mine…” (Marcu 8, 34). ,,Cine voieşte’’, zice. Nu forţează pe nimeni Hristos, nu îl ia de ureche să-l bage în staul, ca pe o oaie – ca pe o căpriţă -, ci îl lasă liber pe om. Dacă vrei, crezi în Hristos, dar dacă nu vrei, nu crezi.
Şi chiar dacă nimeni nu vrea să creadă – şi vor veni aceşti ani în care nimeni nu va crede -, Hristos n-are nevoie de noi; sus în cer cete de îngeri Îl laudă şi-L slăvesc zi şi noapte.
Aşadar, eşti liber să crezi sau să nu crezi. Dar din momentul în care ai spus că crezi, dacă vrei să fii consecvent, trebuie să împlineşti trei lucruri pe care vi le voi zice în continuare. Primul este ,,să se lepede de sine”, adică să-ţi urăşti sinele tău stricat, să urăşti păcatul ca pe cel mai mare duşman al tău. Al doilea este să ridici crucea, crucea ta. Şi al treilea – să urmezi paşii, urmele lui Hristos. Ne cheamă deci astăzi Hristos să ne ridicăm crucea. Aşa cum El a ridicat pe umeri Crucea Lui, aşa şi noi creştinii, mici şi mari, bărbaţi şi femei, trebuie să ne ridicăm crucea noastră.
Şi care este această cruce pe care trebuie s-o ridicăm? Ce înseamnă cruce? Nu trai bun, nu confort, nu bani. Cruce înseamnă silinţă, trudă, sudoare. Şi vedem că aşa s-a făcut şi aşa se face orice lucru bun. Cine păşeşte pe acest drum, are parte de cruce. Din clipa în care se naşte până va închide ochii în această lume deşartă şi se va aşeza o cruce pe mormântul lui, creştinul îşi ridică crucea. Şi vai!, dacă nu o ridică. Care este această cruce? Vă voi arăta acum câteva astfel de cruci.
Mai întâi de toate cruce este munca, pe care trebuie să o facă omul. Este poruncă dumnezeiască şi datorie. Uitaţi-vă, de pildă, la plugar. Se scoală de dimineaţă, se duce la ogor, sapă pământul, ară, seamănă, taie ramurile uscate, adapă pământul nu doar cu apă, ci şi cu sudoarea lui, iar de multe ori şi cu sângele lui când se întâmplă accidente cu maşinile agricole. Şi ciobanul ridică o cruce, ciobanul care aleargă în munţi după oi, după căpriţe şi după vacile lui. O cruce ridică şi muncitorul, care se clatină pe schelă sau respiră gaz în fabrică sau uneori este strivit în mină. O cruce ridică învăţătorul, care are de-a face cu copiii obraznici, răsfăţaţi şi cu toane. O cruce are şi medicul, care este dator să alerge la nevoie la orice oră. O cruce ridică şi sora medicală, care înnoptează la căpătâiul celui bolnav. O cruce ridică preotul, mai ales astăzi când îl iau peste picior şi-l înjură chiar şi copiii mici. Orice om cinstit are o cruce. Alaltăieri, au scris ziarele că se îneca un om într-o fântână, pe care au deschis-o pe un teren agricol; au chemat pompierii, iar un pompier, tânăr de 22 de ani, a coborât să-l scoată, dar din cauza gazelor ce erau acolo s-a asfixiat şi l-au scos mort. S-a jertfit pentru celălalt, aşa cum Hristos S-a răstignit pentru toţi.
Aşadar, o cruce este lucrarea noastră, munca noastră cu conştiinciozitate. O cruce este şi boala. Gândiţi-vă! Să fi ţintuit la pat nu o oră sau două, sau o zi, ci o lună, două luni, un an, doi ani, douăzeci de ani, treizeci de ani, patruzeci de ani! Cine rabdă boala fără să hulească, ci slăvindu-L pe Dumnezeu, îşi ridică crucea şi va avea cunună. Vreţi alte cruci? O cruce este şi căsătoria. Şi femeia cu bărbat rău şi grosolan, care o maltratează şi o bate, şi bărbatul cu femeie capricioasă sau geloasă, care nu-l lasă nicio clipă să se liniştească, şi ei ridică o cruce.
O cruce este şi familia: Să meargă tatăl de dimineaţă la serviciu, să se ostenească să-şi scoată pâinea, iar mama să nască copii, să se îngrijească de toate, toată ziua şi noaptea, să privegheze lângă copilul bolnav.
Cruce este şi văduvia. Femeia tânără, căreia i-a murit bărbatul, ce cruce are! Alaltăieri am primit o scrisoare din Germania şi am plâns. O femeie îşi descrie chinurile ei: „Eram de 22 de ani, căsătorită cu doi copii şi bărbatul mi-a murit. Eram într-o mare sărăcie. Nu puteam să trăiesc la sat, am plecat, m-am dus în Germania şi am lucrat acolo 30 de ani în fabrici. Slavă lui Dumnezeu, Care m-a ajutat şi mi-am purtat în şcoală copiii; acum sunt admirabili oameni de ştiinţă şi oameni ai lui Dumnezeu”. Aceasta a rămas văduvă şi credincioasă bărbatului ei, nu s-a recăsătorit, însă unele se căsătoresc imediat. 30 de ani a ridicat o cruce. Binecuvântate sunt astfel de femei.
„Şi să-şi ia crucea sa”. Dar când Hristos zice că trebuie să ridicăm crucea nu se referă doar la aceste cruci. Se referă şi la ceva mai profund. Care este acest lucru mai profund? Cruce înseamnă în principal bătălie, lupta pe care trebuie s-o ducem cu noi înşine; cruce este să războim cu putere patimile noastre, răutăţile noastre, păcatul. O, păcatul! Acesta este marele duşman. Păcatul (fie slavă deşartă şi egoism, fie iubirea de argint şi lăcomia, fie curvia şi adulterul, fie invidia şi răutatea, fie orice altă neputinţă), este o fiară care mugeşte în piepturile noastre, fiara cu şapte capete a iadului, care caută să ne sfârtece.
Aşadar, este nevoie de crucificare, de răstignire. Nu doar de semnul crucii, pe care-l fac mamele copilaşilor luându-le mânuţa. Crucificare sau răstignire înseamnă să loveşti la rădăcină patimile, răutăţile, defectele tale, să-ţi omori păcatul ce-l ai în tine. Şi aşa cum cel răstignit nu poate să fure sau să facă alt rău, pentru că mâinile lui sunt pironite, aşa şi cel care îşi omoară patimile devine inapt pentru păcat.
Cu alte cuvinte, cruce într-un sens mai profund, este onestitatea, iubirea de adevăr, consecvenţa, sărăcia de bunăvoie, nearătarea, anonimatul, smerenia, tăierea voii păcătoase, omorârea ego-ului şi a patimilor, ascultarea faţă de legea şi voia lui Dumnezeu, urmarea lui Hristos.
***
Acestea, iubiţii mei, sunt crucile pe care trebuie să le ridicăm toţi. Şi fericit cel care îşi îndeplineşte această sfântă datorie. Acesta Îl urmează pe Domnul nostru Iisus Hristos.
Era odată într-un sat un om care suferea chinuri, dar nu avea răbdare. Cârtea şi spunea: De ce, Dumnezeul meu, au venit aceste încercări peste mine? De ce nenorocirea asta atât de mare? Grea cruce mi-ai pus pe umeri, eşti nedrept… Într-o noapte, a văzut în vis că l-a luat un înger, l-a dus pe o câmpie mare, şi acolo vede răsărind cruci ca spicele; cruci de diferite forme şi mărimi, de la mici la mari; cruci de lemn, de marmură, de fier, de la cele uşoare la cele grele. Îi zice îngerul:
– Alege-ţi singur una din aceste cruci.
El, după ce s-a uitat la toate, a ales o cruce mică, foarte uşoară.
– Pe asta o vreau, zice.
– Ei, îi răspunde atunci îngerul, asta este crucea ta; este cea mai mică ce există.
Înţelegeţi? Există cruci mari şi grele pe care le-au ridicat Sfinţii şi Părinţii Bisericii, ca de pildă Sfântul Cosma. Crucea noastră este foarte mică, fulg şi paie în comparaţie cu crucea acelora şi mai ales în comparaţie cu crucea pe care a ridicat-o Hristos.
Să nu cârtim şi să hulim. Alţii pătimesc mult mai rele.
Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne învrednicească să împlinim ceea ce spune Hristos: ,,Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).
† Episcopul Augustin
(Omilie a Mitropolitului de Florina, Augustin Kandiotis, transcrisă după o înregistrare; a fost rostită
în Biserica Sfântului Cosma Etolianul, Flaburu– Florina, 18.09.1977)
(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=15291)
Add A Comment
You must be logged in to post a comment.