MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: DESPRE O TURMĂ ŞI UN PĂSTOR, VIZITA PAPEI, VATICAN. “NOI VOM FI MUCENICI”. “TOŢI SĂ SE POCĂIASCĂ!”

DIN CARTEA “PĂRINTELE AUGUSTIN – 2000, ÎNVAŢĂ, SFĂTUIEŞTE, MUSTRĂ, ÎNDRUMĂ”:

3 – 12- 2000

După Dumnezeiasca Liturghie, Stareţul vizitează Mănăstirea Sfântului Augustin din Florina şi răspunde la nedumeriri. Subiectul este în jurul cuvântului: „Şi va fi o turmă şi un păstor”. Privirea vie a Stareţului îi priveşte şi îi urmăreşte pe toţi şi pe toate câte se întâmplă în jurul lui. [De asta oricine se poate încredinţa şi din aceste fotografii neînsufleţite.]
 Este un răspuns puternic către toţi cei care fără frică de Dumnezeu au împrăştiat minciuni în jurul sănătăţii luptătorului ierarh.
 Privirea aceasta, care – uneori bucuroasă, iar alteori mustrătoare – trece prin inima credinciosului, arată că Dumnezeu păstrează într-un trup sfinţit de bătrân o inimă înflăcărată, tânără şi un duh viu cu deplină luciditate. 
 Îşi doreşte să vadă feţe bucuroase, vesele. Dacă vede pe cineva gânditor, imediat îi adresează întrebarea: „La ce te gândeşti?”. 
La arhondaricul mănăstirii, Stareţul a spus:
– Cine a liturghisit aici? (…). 
Şi adresându-se părintelui Ierotei, îl întreabă:
 – Ce-ai spus la predică? (…)
 Apoi, observând feţele tuturor celor care aşteptau gânditori să audă vreun cunvânt de folos, a spus:
 – Vă văd pe toţi gânditori.
  – Am aşteptam să veniţi în mănăstire, ca să vă ascultăm.
 Atunci, zâmbind, zice:
 – Bine că îmi ziceţi, ca să… nu mai trec.
 Văzând în faţa lui pe cineva cu acelaşi nume, Augustin din Ptolemaida, elev de gimnaziu III, îi spune înţepându-l cu o glumă:
  – Ai gânduri să ajungi episcop? 
 După aceea au început întrebările, după ce mai întâi i s-a comunicat despre venirea papei în Elada şi primirea lui de către stat.
 I s-a pus şi întrebarea:
 – Este bine să vină papa în Elada?
  A răspuns:
  – Nu, nu este bine. Atunci, Arhiepiscopul Atenei să se ducă la Roma şi să le vorbească despre Ortodoxie. Nu sunt mici, ci mari diferenţele dintre papa şi Ortodoxie.
  – Putem să spunem Biserică Vaticanului? 
 – Nu.
 – Ce legătură trebuie să avem cu papa? Dacă spunem „Nu-l primim!”, ne zic că n-avem iubire. Ce trebuie să punem înainte iubirea sau adevărul, care a fost denaturat?
  – Adevărul.
 Într-o predică mai veche Stareţul a spus:
 – Iubirea fără adevăr este o iluzie, o înşelăciune.
 Continuând acum, zice:
 – Nu este bine să-i deschidem porţile papei. Este încă departe ziua în care nu doar popoarele, ci şi Biserica se va uni şi va fi o singură turmă şi cu un singur păstor.
  – Părinte, cum înţelegeţi acest text: „Şi va fi o turmă şi un păstor”?
  – Eterodocşii îşi vor recunoaşte greşelile lor şi vor veni la Ortodoxie şi astfel „Va fi o turmă şi un păstor”. Este însă departe încă ziua în care se va împlini acest lucru.
 Popoarele s-au despărţit în fel şi chip. Dar va veni o zi în care se vor uni din nou popoarele, întorcându-se la Ortodoxie.
 Sunt mulţumit că vă adunaţi aici şi vă exprimaţi în mod ortodox. Fie ca Dumnezeu să vă aibă lângă El.
 Doctorul ce zice? Te foloseşti când vii aici? (…)
 Nu e exclus ca între catolici să existe şi câţiva care se exprimă în mod ortodox, dar între ei există şi antihrişti. Timpul şi Judecătorul va arăta asta.
 Rugaţi-vă „pentru unitatea tuturor”.
 Ca să nu obosească Stareţul, Părintele Ierotei îi zice:
  – Daţi-ne binecuvântarea dumneavoastră, ca să plecăm. 
 Şi Părintele Augustin, zâmbind, îi zice:
  – Tu ce te grăbeşti?
 Stareţa Singlitichia foloseşte prilejul care i se dă şi-l invită pe Părintele Augustin şi pe toţi cei de faţă la masă, zicându-i:
 – Sunteţi întemeietorul şi ctitorul mănăstirii, dar n-aţi mâncat niciodată cu noi. Rămâneţi astăzi şi binecuvântaţi masa noastră. 
 Şi Părintele Augustin, spune zâmbind:
  – În mâncare vreţi să fie unitatea? Este nevoie de rugăciune şi ascultare. Noi, elenii, suntem foarte dezbinaţi.
  – Spuneţi-ne, Părinte, şi ceva despre „laudatio” pe care vi l-a adresat Sfântul Sinod, pentru luptele dumneavoastră în timpul Ocupaţiei. 
 Nu răspunde. Schimbă vorba şi zice: 
 – Faceţi rugăciune. 
 Când l-au întrebat din nou, „Cum s-a simţit în timpul rostirii cuvântului de „laudatio”?”, iarăşi n-a răspuns. Numai când au schimbat întrebarea, a acceptat să răspundă.
 Spuneţi-ne ceva despre Ocupaţie.
  – Au fost zile rele, dar sperăm că toţi ne vom uni sub Domnul nostru Iisus Hristos. Aceasta este nădejdea noastră. Aşa va veni unitatea. 
 Acum, cum va veni această unitate, nu se ştie.
 Noi vom fi mucenici. 
 Această unitate care există astăzi nu este reală.
 Cum ar fi fost corect? Toţi să se pocăiască.
 M-am bucurat să vă văd. Şi să rămâneţi în unitate şi în iubire.

TRADUCERE: FRĂŢIA ORTODOXĂ MISIONARĂ “SFINŢII TREI NOI IERARHI”